Arhive lunare: Decembrie 2008

Dragoste blanda si ananas crud

Nu cred cã iubim o singurã datã in viata , desi mi-as dori nebuneste sa fie asa.Cred in iubiri care se nasc si cresc valvataie si accept implacabil ca uneori ne moare dragostea.Stiu ca exista povesti zvarcolite care vin si se duc si apoi se intorc mai vii,mai acute,mai pline de tipat dulce si de dor.Si stiu ca exista vorbe,amintiri,gusturi de care nu ne vom dezice niciodata.Port cu mine, pretutindeni,gust de nostalgie si parfum de ananas proaspat.

              Constelatii de gusturi pe cerul gurii

Am fost fidela pana la nebunie atunci cand am iubit.Nici cu umbra gandului n-am crezut ca m-as putea pravali fara noima si fara iubire.Pentru otrava ispitei curioase,pentru tentatia parfumata de a gusta amoruri nestiute am folosit la timp antidotul iubirii profunde , credincioase, indaratnice.N-am fost schimbatoare nici in celelalte bucurii ale inimii si trupului.Am ratacit mereu prin lume cu un volum de Nichita sub umar,cautandu-l pe cel care sa merite sa-i pot gandi:”Ma voi preface orb si am sa vin cu bratul intins sa-ti mangai chipul”.Am tinut mereu glasul lui Peter Gabriel la indemana,si-am rasarit si am apus la nesfarsit odata cu luna de pe fundalul imbratisarii lui,spunandu-mi ,in soapta , don’t give up.M-am refugiat adesea in lumile gandului ca in superbul Macondo nascocit de Márquez.Si la toate festinurile puse la cale in numele dragostei si al desfatarii am incercat,cu pofta,sa-mi asez pe cerul gurii constelatia gustului sublim al ananasului crud,decojit cu sfiala dintre solzii cei mari.

         Povesti de iubire si miresme de fruct spintecat

Am descoperit tarziu deliciul ananasului , asa cum tarziu mi-am descoperit feminitatea ascunsa intr-un trup de fecioara speriata.Si i-am iubit savoarea de la primul sarut,naprasnic,iremediabil,desantat.Si pentru ca nu am masura in nimic,pentru ca n-am cunoscut nicicand profunzimile cumpatarii,iar smaltul rabdarilor mele l-am ciobit cu buna stiinta,am raspandit mirosul frcutului adoratin toate cotloanele sperantelor mele , in toate amintirile demne de-a fi slefuite si oblojite mereu.Am trait dimineti indragostite,in care am amestecat bucati de ananas in omleta fierbinte,cu convingerea si evlavia cu care as fi turnat pe furis in blidul iubitului o portie de dragoste vesnica.Am asezat platouri de argint coplesite de fructe peste pernele           dragostei noastre,m-am tinut de mana cu alesul inimii mele,peste mese infofolite in matasuri chinezesti,printe carnite dulci-acrisoare,ornamentate cu bucati de aur inmiresmat.In extaz am picurat suc din bucati strivite-ntre dinti pe buzele celui dorit.

De-a lungul si de-a latul amintirilor mele regasesc gustul intepator si dulce al ananasului,amestecat cu parfum de mari iubiri,cu ceata de lacrimi planse in nestire.Se evapora deopotriva , pe urmele mele , povesti de iubire si miresme de fruct spintecat.Dar cine sa-mi mai adulmece azi urma de ananas si tristete?sunt tot mai putini doritori de melancolii dulci pe planeta.Iar eu,tot mai obosita,smulg solzii fructului drag,unul cate unul , intrebandu-ma: M-a iubit?Nu m-a iubit?

 

                                                                                        Alice Nastase

                    

Un comentariu

Din categoria Ganduri

Superb….

Ultima scrisoare

 

     Ultima scrisoare

Sfarsitul a venit fara de veste.
Esti fericita? Vad ca porti inel.
Am inteles. Voi trage dunga peste
Nadejdea inutila. Fa la fel.
Nici un cuvant. Nu-mi spune ca-i o forma,
Cunosc insemnatatea ei deplin.
Stiu, voi aveti in viata alta norma,
Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.
Nu te mai cant in versuri niciodata,
In drumul tau mai mult nu am sa ies,
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.
A fost desigur numai o greseala,
Putea sa fie mult, nimic n-a fost.
In vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi inchipui ca puneai un rost.
Si totusi, totusi, cateva atingeri
Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli,
Vadeam vazduhul fluturand de ingeri,
Lumina-n seara mea de indoieli.
Cand degete de Midas am pus magic
Pe frageda fiinta ta de lut,
Suna in mine murmurul pelagic
Al sfintelor creatii de-nceput.
Vedeam cum peste vremuri se inalta
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalta
Si-ngenuncheate randuri submisiv
La soclul tau dumnezeisc asteapta
Sa le intinzi un zambet linistit
Spre sarutare adorata dreapta,
‘Nainte de-a se sterge-n infinit.
O, de-am fi stat alaturi doar o ora, 
Ai fi ramas in auriul vis
Ca o eterna, roza, aurora
De ne-nteles, de nedescris.
Ireversibil s-a-ncheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile-acestea
In care-as vrea sa fii ce nu mai esti.
N-am sa strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.
As fi putut sa spun : « Esti ca oricare” ...
Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.
De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,
Tu vei ramane nufarul de nea
Ce-l oglindeste beat de pofte taul,
Ce-l tine candid amintirea mea.
Vei fi acolo vesnic ne-ntinata,
Te voi iubi mereu fara cuvant,
Si lumea n-o sa stie niciodata
De ce nu pot mai mult femei sa cant.
Acolo, sub lumina de mister,
Scaldata-n apa visurilor lina,
Vei sta iubita ca-ntr-un colt de cer
O stea de seara blanda si senina.
Si cand viata va fi rea cu tine,
Cand au sa te improaste cu noroi,
Tu fugi in lumea visului la mine,
Vom fi atuncea singuri amandoi.
Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemai scrise te magai.
In dulcea lor cadenta leganata,
Te vei simti ca-n visul cel dintai.
Iar de va fi (cum simt mereu de-o vreme)
Sa plec de-aicea de la voi curand,
Cand glasul tau vreodat-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormant.
Si dac-ar fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare
M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
Plangand in noaptea mare, tot mai mare.

1937-Mihai Beniuc

Scrie un comentariu

Din categoria Ganduri

brokennotedigitalalbumv3myspaceresi1

Acum cand tot si

Nimic

Din tot ce a fost,a

Ramas o

Enigma

Iar tu

Esti sau devi

Un

Necunoscut care a

Lasat

Altundeva

Sentimentul pierdut,

Marginit,

Incuiat!!

Nu crezi

Ca

Ighemoniconul tau

Nesabuit iti

Opacifieaza

Sufletul?

Scrie un comentariu

Din categoria Ganduri

What is love?

Dragostea: Eu sunt totul şi nimic. Sunt ca vântul şi nu pot intra acolo unde ferestrele şi uşile sunt închise. I-am răspuns: Dar eu sunt deschis pentru tine. Iar ea mi-a răspuns: Vântul e făcut din aer. Este aer în casa ta, dar totul e închis. Mobilele se vor umple de praf, umezeala va distruge tablourile şi va păta pereţii. Vei continua să respiri, vei cunoaşte o parte din mine – dar eu nu sunt o parte, sunt Totul şi asta n-o să afli niciodată.

Scrie un comentariu

Din categoria Ganduri

Fuga din paradis

                               

Dragostea adevarata e credinta oarba,umilinta fara preget,supunere desavarsita ,incredere si daruire impotriva ta insuti,impotriva lumii intregi.

Dragostea inseamna sa iti dai inima si sufletul intreg celui care ti le va zdrobi.”

CHARLES DICKENS,Marile Sperante

„Mai intai s-a intamplat minunea si ne-am indragostit unul de altul.O buna,uimitoare bucata de vreme,n-am avut nevoie de nimic altceva decat de noi insine.Am asteptat iarna,sperand sa ne inzapezim (pana la varfurile brazilor,pana peste crestele muntilor) intr-o colibba.Am dorit o vara sloboda si turcoaz,visand sa tragem perdeaua spre lume dintr-un cort asezat departe de orice pas cunoscut.Fericiti sa petrecem in doi,doar in doi,obligatoriu in doi,zile si nopti nesfarsite.Fara sa stim ce inseamna plictisiul,fara sa tanjim dupa tumult.Convinsi ca avem in noi destula ardere,destula poveste,ca sa nu ne fie in nici o seara frig.Nici nu mai stiu care dintre noi a vrut primul sa crape usa inspre restul lumii.Doar putin,sa vedem ce se mai intampla cu ceilalti.Doar putin,sa ne vada si ceilalti ce fericiti suntem..Am simtit apoi pofta sa privim pe furis,prin gaursa cheii,catre afara.Si mai tarziu s-a luminat in noi,ca intr-un miez de noapte,nevoia de libertate.Lui i se facuse dor sa petreaca departe de mine nopti fabuloase,netraite pana atunci.Mie mi se facuse pofta sa-mi reexersez farmecul impietrit,ce paradox,intr-o mare iubire…

De atunci,stiu ca,de fiecare data cand incep sa simt nevoia de evadari fugare,povestea mea de dragiste sta sa se duca de rapa.Cand incepe sa ma ademeneasca dorinta de a petrece timp de aur,timp luminat si cu altcineva decat cu el,pricep ca amorul meu cu nabadai a decazut intr-un respect cuviincios,in iubire amiabila,amara,fara flacari si fara censusa.Fara viitor.

Odata cu ispita libertatii incepe sfarsitul iubirii.Degeaba ne preface ca , intr o lume moderna,dragostea nu poate exista fara independenta.Iubirile mari si fericite,n au nevoie de martori,n au nevoie de moarte.Nici de butaforie,nici de spectacol,nici de artificii.Iubirea e o stare edenica.Dar pentru ca nu suntem pregatiti sa induram feicirea cumplita pe care o aduce ea,sub pretextul dorului de libertate,fugim din Paradis.

               SI NE INTOARCEM UNDE?”

      „Daca iubesti cu adevarat pe cineva,lasa-l sa plece:daca se intoarce,

e minunat.Daca nu,probabil ia cina cu cineva mai atractiv decat tine”

BILL GRIESER

„Nu cred ca in dragoste exista alegeri pentru o viata.Nu cred in iubiri eterne care calaresc peste orice obstacole,in amoruri care defriseaza orice incalceli de piedici,in povesti vesnice cu inimi si trupuri pereche.”Pe viata” mi se pare o sentinta nemiloasa atunci cand se aplicaunei relatii cu ambitii la dragoste,sex si comunicare pe termen prea lung.

Faptul ca traim inca intr-o lume populata cu barbati care nu isi parasesc nevestele,cu sotii care nu si abandoneaza copiii si omul de acasa,cu indivizi care nu se smulg cu usurinta dintr-o relatie este o realitate(admirabila,nu ma intelegeti gresit!)care tine de cu totul alte coordonate ale psihicului uman decat de acelea sentimentale.Am banuieli,ba nu,am si dovezi, ca si ei,aparent stabilii , se indragostesc si sufera,poate chiar mai mult;ca si ei au aventuri care le ravasesc sufletul,ca si lor li se intampla sa retraiasca chinul fabulos , delirant al dorintei interzise.Pentru ca „dragostea pe viata” are fragezimea unui pahar de sampanie spart la miez de noapte ,in toiul nuntii.Dulceata ei,a sampaniei si a iubirii,aluneca spre inevitabil,oricat de cu mare evlavie ar fi pastrata.Si atunci,macar din cand in cand trebuie sa reiei exercitiul pur al emotiei si rascolirii,razvratirii.S-o faci cu nebunie si constiinciozitate , cu nadejde, cu deznadejde.Sa traiesti pana la sange,sa iubesti pana la durere,sa arzi pana la tipat.Sa simti ca te sfasii atunci cand te desprinzi din imbratisarea celuilalt.Sa ti asezi ticaitul inimii in cadenta silabelor numelui sau.Sa lasi sa-ti curga prin vene parfumul sau dulce-otravit,egoist si salbatic,terestru si inaltator.Si sa nu uiti ca in dragoste nu exista alegeri pentru o viata.Sa vrei sa il iubesti pentru totdeuna si sa te iubeasca mereu.

                                                   IMPOSIBIL!”

                                                                                       Alice Nastase

Scrie un comentariu

Din categoria Ganduri