Arhive lunare: Noiembrie 2009

De ce nu-mi gasesc pe cineva( Alina Grozea )

« Daca vrei sa-ti gasesti pe cineva, trebuie sa te arati disponibila! » este sfatul, cumplit de enervant, pe care mi-l ofera cei mai multi dintre cei care, invitati sau nu, isi dau cu parerea despre singuratatile mele longevive sau despre evidenta mea stare civila. Adica ce as putea sa fac diferit de a trai firesc, cum as putea sa vietuiesc mai altfel, mai in spiritul acestui indemn? Acum eu ma prefac ca nu stiu raspunsul, pentru ca, din pacate, nu mi-e strain deloc: ca sa-ti gasesti pe cineva trebuie sa umbli de colo-colo ca un urias feromon ambulant, sa te imbraci decupat si mulat, sa te cocoti pe tocuri (nu sa lipai in tenisi, ca un copil tampit, cum zice mama), sa-ti porti genele intoarse, rimelate, sa dai des din ele si sa te pisicesti in prezenta oricarui exemplar masculin care-ti taie calea. Partea proasta e ca eu urasc cand vad o femeie care procedeaza asa, mi-e rusine ca apartin speciei. Si nu ma refer numai la varianta ieftina a tabloului, poti da lesne un aer intelectual, poetic, demersului, dar imaginea de femeie in calduri pusa pe agatat e nealterata. Mi s-a intamplat odata sa ma gasesc cu o amica intr-o incinta fara picior de barbat si amica sa se manifeste, initial, ca un om normal. Sa vorbeasca pe un ton la locul lui, sa zambeasca discret, sa asculte, cu nedisimulat interes, ce zic, sa aiba miscari firesti si de amplitudini moderate… pana in momentul in care in cadru si-a facut aparitia un tip oarecare. Transfigurarea amicei a fost brusca si violenta: tonul vocii urca si se pitigaia, parul incepuse sa-i fluture, lasciv, printre degete, obrajii sa-i roseasca, se frichinea pe scaun, cu o miscare abila isi adancise decolteul, iar gesturile ii devenisera ample si teatrale. Eu aveam impresia ca vorbesc ca televizorul si ca sunt in plus in peisaj, ca o femeie de serviciu ratacita pe platourile de la “Sex and the City”. De multe ori strategia de imperechere a amicei mele da roade si sarmana se mai pricopseste cu cate un partener de acuplare ocazionala. Cateodata o invidiez pentru reprezentatiile erotico-artistice pe care le ofera cand nici nu te astepti, dar cand judec la rece tot penibila mi se pare atitudinea si de neimitat. Cunosc foarte bine rezultatul ultimelor 100 de recensaminte, stiu ca suntem mai multe decat ei pe planeta. Stiu ca trebuie sa ne luptam cateodata absurd, chiar si intre noi, pentru trofee deloc pe masura razboaielor crancene in care sacrificam si demnitate, si bun simt, numai pentru a scapa de stigmatul de femeie singura. Barbatii din ziua azi – si nu mi-e teama de generalizare, exceptiile-s prea rare – n-au mostenit nimic din tactul, rabdarea, caldura si spiritul de cavaler ale bunicilor lor. Mitul barbatului vanator a ramas doar un mit, Casanova secolului 21 nu alearga el cu limba (?) scoasa dupa dame, ci alege dintr-un card de muieri excitate si disponibile. In ziua de azi, daca nu te culci cu el la prima intalnire, gata, adio, pana a doua zi gaseste pe alta fara atatea fite de pension. Iar daca te culci cu el, ce daca? Nu-l obliga cu nimic, oricum emanciparea ta cu greu castigata te opreste de la a mai avea pretentii matrimoniale sau de orice fel dupa consumarea la asternut a exaltarii amoroase. Daca te mai suna a doua zi (fie si numai pentru ca si-a uitat verigheta pe noptiera), multumesti cerului pentru darul divin. Barbatii din ziua de azi nu mai fac complimente, asteapta sa-i ridici tu in slavi. Nu mai fac curte, nu te mai invita la suc, n-ar recunoaste nici sub tortura ca-i chinuie gandul la vreo femeie, poate si pentru ca nu prea-i mai chinuie. Nu mai pescuiesc organizat, pe cineva anume, ci braconeaza la nimereala, ca sigur pica ceva. Barbatii din ziua de azi fac glume de autobaza cu colegele de serviciu, apropouri de neam prost, invitatii fara perdea – si ma refer in special la barbatii romani, caci legea hartuirii sexuale in America e foarte drastica si le mai domoleste alora pornirile babuine. Si, puteti sa va suparati pe mine, dar e si vina femeilor ca sunt tolerante, dulci, sentimentale, cand gorila din fata lor ar merita nu un pupic impaciuitor, ci o smetie peste ochi. E atat de acuta frica de singuratate, atat de taioasa nevoia de avea pereche de revelion si atat de coplesitoare rusinea de a recunoaste ca n-ai mai facut sex de un an, incat sa accepti ca orice marlan sa-ti populeze cealalta jumatate de pat? Iar in Romania putregaiul vine din (lipsa de) educatie, sunt prea multe mame de baieti care-si cocolosesc exagerat progeniturile si le invata de mici ca nicio duduie nu-i destul de grozava pentru nasul lor. De-aia se ajunge atat de des la realitati sociale cel putin bizare: barbati care-si venereaza mamele, dar isi snopesc din bataie nevestele. Imaginea aceea atat de boema, cliseul in care un grup de gentlemani pedanti se reped, simultan, sa aprinda tigara unei dame a fost inlocuit, in zilele noastre, cu tabloul in care un Bundy mofluz, revarsat pe o canapea, e inconjurat de tipe grabite, care mai de care, sa-i aduca berea la nas. As fi vrut sa evit latura estetica, dependenta, in cazul fiecaruia dintre noi, de metabolism si bagajul genetic, dar cand individul are 150 de kile in viu, dar pe tine te vrea musai tanara, supla, dornica si docila, parca nu prea pot sa ignor ridicolul situatiei. Nu multumesc, eu nu (mai) vreau sa joc in filmul asta. Am facut, recunosc, destule compromisuri la viata mea, m-am umilit deseori ca sa capat ce nici nu voiam, de fapt, dar din fericire am trait si cateva iubiri frumoase, curate, pe care nu vreau sa le mai pangaresc cu nimic. Cu riscul de a parea ingamfata, nesuferita, frigida, marturisesc ca-s pregatita sa mai tin de urat, cat va mai fi nevoie, singuratatii mele incapatanate. Pana apare El, cel pe care-l voi alege cu tot sufletul, cel care va sti, la randu-i, sa ma aleaga fara ca eu sa recurg la ritualuri primitive, disperate, de imperechere. Pana va veni El, cel pe care-l voi iubi firesc, complet, definitiv, fara duiosii potentate doar de un imbold pagubos de a intra in randul lumii. Caci, vorba unei bune prietene, deja e prea tarziu sa ma mai grabesc. (A.G)

Mi-a placut exprimarea si sunt de acord cu cateva din ideile insirate p acolo ! 🙂  Alina,don’t worry! O sa fie cineva , la un moment dat! :))

16 comentarii

Din categoria Ganduri

Cand m am hotarat sa fac o descriere fotografica a celor care ma inconjoara si a ceea ce suntem,am scris aceste randuri:)

Ne imbatam cu vise,cautam ce aparent dorim,uitam de ceea ce ne ar face cu adevarat fericiti si ne e teama de obligatii,de inevitabil.Nu l vedem pe cel de langa noi,care striga disperat „Te vreau,ba!” , din cauza ca suntem prea preocupati de altele,sau de altii.Radem doar pentru ca rad ceilalti,bem pentru ca si ceilalti fac la fel si mintim pentru ca, aparent, sa fie bine.Ne aventuram,”ca doar o viata avem”, ne complacem in situatii, ca ” asa ne-am obijnuit” , dorim ce nu putem avea,ca ” tentatia e mare,iar sentimentul nebun”. Pierdem ani in relatii de care suntem constienti ca nu ne vedem „pana la adanci batranete” , pentru ca „ne e greu sa o luam de la zero”. Ramanem secati de orice sentiment frumos,din cauza celor care nu stiu sa aprecieze,sau nu stiu ce vor. Mergem pe un drum,cu talpile arse,ranite,doar ca e frumos , stralucitor, pentru ca merg si altii.. Suntem de accord cu altii,doar pentru ca vrem sa ne integram,sa parem comuni ; ca apoi sa barfim despre ideile lor tampite; Suntem nepasatori cu cei din jur,iar apoi cand moare unul dintre noi,ne batem cu pumnii in piept ca suferim; Profitam cand omul de langa noi ne iubeste,devenim egoisti,ne bucuram de slabiciunea lui si apoi cu cinism , intrebam : Oare iti fac rau,daca fac asta?; suferim si ii facem si pe altii sa sufere,” sa nu mai fiu eu al’ prost,sa fie altu’ ” ; Judecam dupa aparente si avem idei preconcepute; Ii dam deoparte pe cei buni,umani si ii tinem alaturi pe cei lacomi si rai; Iar al’ bun,devine lacom la randul lui,pentru ca ” cine i bun,e luat de prost” ; Facem afirmatii,aruncam cu vorbe si apoi nu recunoastem..la fel si cu faptele! ; Ne consideram prieteni,cand de fapt nici nu avem habar de ce inseamna sa fii prieten; Nu ne punem niciodata in locul celui de langa,dar ne sustinem punctul de vedere in continuare; Plecam fara sa dam explicatii; Renuntam usor la ceva ce dorim,de teama sau din cauza ca pare greu; Nu ne protejam,pentru ca „e mai bine fara” ; Dorim sa parem intelectuali si habar n avem sa legam doua cuvinte ; Facem misto de altii,dar de noi nu ;

Din ciclul: Frate,frate,da’ branza i pe bani; A lua sau a nu lua; Aschia nu sare departe de trunchi; Spune mi cu cine umblii,ca sa ti spun cine esti; Carpe diem; Memento mori; Niciodata sa nu spui : „niciodata” ! ; Las cioara din mana pe aia de pe gard; Prostia este o suferinţă nedureroasă a inteligenţei.; S.A(a se citi si altele)

Nu sunt ce par a fi /nu sunt / nimic din ce-as fi vrut sa fiu! / dar fiindca m-am nascut fara sa stiu, / sau prea curand, / sau poate prea tarziu, / m-am resemnat / si n-am ramas decat….ce sunt!*Minulescu

(cine e,cine nu,care eu,care tu?)

2 comentarii

Din categoria Ganduri

What Geo wants!:))

Si nu…nu visez la cai verzi pe pereti..Nu visez la un Fat-Frumos cu ochii albastrii,palat si cai putere..
Vreau un barbat normal,cu capul pe umeri,care sa vada dincolo de aparente si aspect fizic.Care sa m-aprecieze,cu bune si rele,sa ma alinte,sa stie ce vrea de la el,mine,noi.Care sa stie ca pentru a primi,trebuie sa oferi.Sa fie spontan:  Daca ma apuca nebunia sa plecam la munte,sa nu-mi tina predici gen:”n-am chef,nu e momentul”.De ce plecam? Just because…

In acelasi timp,”sa ma traga de urechi” cand gresesc si sa ma aduca pe drumul cel bun.

Sa-i placa faptul ca sunt un copil tembel,rebel si in acelasi timp o femeie cu ganduri,sentimente profunde,care stie ce-si doreste de la ea,de la el,de la noi.O femeie care stie ca e frumoasa,ca barbatii isi arunca privirile asupra ei de fiecare data,si in ciuda faptului astuia femeia asta tot pe el il vrea:)

Sa aiba incredere.Sa ma respecte.

Sa fie constient ca o relatie se bazeaza pe libertate si ca actiunile de extra-gelozie nu-si au rostul.

Sa stam la o bere,o floricea,in timp ce ii injuram pe aia ca n au dat gol;iar altadata sa bem un vin rosu,in timp ce ne uitam la un film lacrimogen iar el sa ma tina in brate si sa mi spuna ca „ma ai pe mine”.

Sa facem tot felul de chestii nebunesti.Sa ma simta aproape,nu numai ca iubita ci si ca prietena.Sa vorbim despre orice,oricand.Fara inhibitii.

Sa fie un animal salbatic in pat si unul domestic in viata de zi cu zi..
Sa-si pastreze prietenii si sa si faca altii noi.Sa-si traiasca viata normal,pentru ca se presupune ca „ne acceptam asa cum suntem”.

Sa nu ma minta,no matter what.Sa nu ma insele.Sa nu fie egoist.

E nevoie de putina minte,putin mai mult suflet,putina intelegere,comunicare..si trebuie sa vrei.Da,e important!
Si totusi…unde te ascunzi?:)

6 comentarii

Din categoria Ganduri