Arhive lunare: Mai 2010

In dulcele stil clasic:)

Sunt nopti in care hormonii iti danseaza continuu.Sunt nopti in care simti lucruri pe care nu le ai mai intalnit vreodata.Sunt nopti in care nu mai ai rabdare.Sunt nopti in care simti pe cineva al tau..doar al tau.Sunt nopti in care esti..tu.Sunt nopti in care a controla lipsa de control pare imposibil.Sunt nopti pe care nu le uiti niciodata!

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Ganduri

Ademeniri

„…oamenii sunt condamnati sa lupte cu viata cum s ar lupta cu o fiara.Mi-am dorit sa nu mi se intample si mie la fel.De-asta ma indepartez de tine cand nu te astepti.Mi-e teama ca dragostea va muri in lupta cu banii,cu cuvintele,cu toate ale vietii” (C.S)

Exista o mie de forme ale ademenirii despre care se spune ca functioneaza fara cusur.
De la tacerile lungi si tandre,pana la spectacolele de striptease.De la mesele cocosate cu bunatati,pana la paturile incarcate cu dezmat.De la mangaierile bune la vorbele goale,spuse pe ton potrivit,in momentul potrivit.
A fost vina mea ca n-am stiut sa-mi transform prima iubire intr-o dragoste vesnica.Prea tanara ca sa pricep nuantele imblanzirii,prea salbatica spre a accepta incorsetarile traiului in doi,l-am pierdut pe cel care mi-a fost iubire de inceput,prima dezamagire.
A fost tot vina mea ca n-am stiut sa-mi pastrez pe vecie iubirea care a urmat.Inca nu aflasem ca ei au nevoie de femei care sa taca la un semn,sa rada la altul,sa gateasca atunci cand lor,barbatilor li se face foame,sa se dezbrace cu lumina aprinsa atunci cand lor,masculilor li se face dor.
Si iarasi eu,doar eu am fost de vina ca povestea venita apoi s a terminat amar.Dorinta nebuna din anii dintai,s-a mistuit pana la ura,setea cumplita de a-l vedea pe celalalt clipa de clipa s-a potolit de la sine,apoi si0a regasit farmecul in pupile straine.
Nu fusesem in stare sa inteleg,pe atunci ca e nevoie de tertipuri,de stradanii,de concentrare perpetuua,ca sa tii o iubire in viata.
E doar pacatul meu ca marea mea dragoste n a primit niciodata raspunsul dorit.La randu-mi,n-am stiut sa spun „Da!” atunci cand gandeam „oare?”,n am fost capabila sa spun „Iarta-ma!” cand imi venea sa urlu „E nedrept!”.N-am putut sa zic „Am rabdare!” cand ardea in mine „Nu mai pot sa astept!”
Frunzarind iubiri fara aspiratii de eternitate,intre timp le=am invatat pe toate.Acum,la orice extemporal al ispitirii,as lua cu usurinta nota 10.Dar mi se pare prea tarziu sa mai incerc sa aplic pacaleli de copila.
Ranita in prea multe batalii,am tot mai rar curajul sa vreau,sa incerc,sa lupt.Imi asez palmele pe genunchi si zambesc.Iata marea in care se leagana luna,imi spun.Priveste,departe,corabiile disparute si pleaca-ti privirea o clipa peste singuratatea mea bantuita de nori,ii spun.N-am sa cer niciodata nimic,n-am sa strig,,n-am sa ridic ochii de la gleze.Doar daca vreodata va mai incepe furtuna si dragostea va cadea din cer ca un fulger,voi intinde mana spre tine!

(A.N)

Scrie un comentariu

Din categoria Ganduri