Arhive lunare: Octombrie 2011

Tipul din metrou.

Alarma programată de cu seară,începe să sune.
‘When stars collideee’,fredonează,în gând şi deschide ochii.
Lasă piesa să ruleze şi se ridică din pat. Deschide fereastra şi scoate capul pe geam.
Brrrr,frigul de afară te îndemna să rămâi în pat.
‘Am nevoie de un ceai’. Îşi face tabieturile de dimineaţă şi pleacă.
Aglomeraţie,oameni adormiţi prin tramvai,agitaţie în trafic.
Intră în lumea ei muzicală şi ignoră totul. Ajunge la metrou şi începe lectura.(‘metroul,biblioteca pentru toţi’).
Îi plăceau romanele poliţiste,psihologice sau erotice. De data asta citea un roman de dragoste :’Să nu aştepţi minuni de la luna septembrie’.
În faţa ei,un tip înalt,brunet,cu nişte ochi mult mai verzi şi mai mari decât ai ei.
Purta cu el o carte grosuţă,’misterul catrenelor pierdute’.
Interesant.O citise deja. O uimea faptul că tipul îşi lua notiţie într-un carneţel. Sau asta părea că face.
El zâmbeşte. Îi întrezăreşte o gropiţă în obrazul drept.
Zâmbeşte şi ea şi continuă lectura: „N-ar fi trebuit să se întâmple aşa,spuse Olga.Niciun reproş în intonaţia glasului.Niciun fel de patetism.Nici urmă de afectare.Rostise aceste cuvinte la fel cum ar fi putut rosti ‘s-a lăsat seara’ sau ‘mi-e frig’.Le pronunţase ca o constatare şi atât.N-ar fi trebuit să se întâmpla aşa.Dar se întâmplase şi nu mai era nimic de făcut’.
Din când în când,îşi mai ridica privirea şi se uita timid,când la cadriganul lui cu gulerul ridicat,când la eşarfa minuţios aşezată,când la ochii lui perfect de verzi.
Îi plac flirturile nevinovate,dar niciodată nu a avut suficient curaj pentru a face primul pas.
Deşi greşit,a mizat de atâtea ori pe ideea că dacă le e dat să se întâlnească,se vor mai întâlni.
Acum ştie că unele ocazii nu trebuiesc ratate. Şi cu toate astea,nu face nimic.
‘Urmează staţia aviatorilor,cu peronul pe partea stângă’.
Tipul se îndreaptă către uşă. Ea îl priveşte. Uşile se deschid.
El se întoarce spre ea,îi bagă în buzunarul de la geacă un bilet şi se pierde în mulţime.
Uimită,închide cartea,scoate biletul şi citeşte:
‘Luna septembrie a trecut. În plus,minunile ni se întâmplă când ne este dat să se întâmple. Cu toate astea,e aproape finalul lui octombrie. Până îţi apare minunea,bucură-te de lucrurile simple!
P.S:Te-am văzut şi ieri. Tot în acest loc. Se pare că ai un loc al tău în metrou:). Tu nu m-ai observat. Sper să te revăd şi mâine. Cu simpatie,Andrei.’

Zâmbet larg.’Cu dinţi’,cum spun fotografii.Împătureşte biletul,îl bagă în geantă şi îşi vede de drum. În căşti rula ‘shed my skin’. De ieri a tot ascultat piesa asta. ‘Într-adevăr,pasajele astea parcă rupte dintr-un film,se întâmplă când nu te aştepţi’.

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Ganduri

Suflet pereche.

Când e vorba de dragoste,lucrurile sunt complicate,pentru că,de fapt,oamenii au aşteptări diferite de la dragoste,iar imaginile a ceea ce fiecare crede că ar trebui să fie dragostea nu se suprapun tocmai perfect,contururile rămânând mereu puţin mişcate,nuanţele afectând claritatea…
Aş putea spune,ca toată lumea,de altfel,că dragostea la care visez ar trebui să fie profundă,intensă,constantă,doar că e greu de aproximat toate acestea.Mi-e mai uşor să lucrez-nu cu noţiuni şi calificative,ci cu lucrurile mărunte care compun o (mare) iubire.
Mi-ar plăcea să fim deopotrivă buni amanţi şi buni prieteni,să nu avem reţineri în pat şi nici greutăţi în suflet,să facem orice,să putem discuta orice,conform cu pasiunile şi nevoile noastre interioare.
Mi-ar plăcea să ne lege o anumită disponibilitate pentru joc,să râdem mult împreună,să ne facem surprize,să ne tachinăm şi să glumim unul cu altul,mai ales când avem necazuri. Pentru că,deşi accept certurile scurte,detest supărările.
Mi-ar plăcea să avem pasiuni în comun,nu toate,dar suficiente,cât să ne petrecem timpul împreună,făcând lucrurile care ne aduc amândurora aceleaşi satisfacţii şi plăceri:să vedem aceleaşi filme,să citim aceiaşi autori,să ascultăm şi să dansăm pe aceleaşi muzici..Iar pasiunile şi curiozităţile care nu sunt comune,să nu ne despartă,ci să ne provoace reciproc,să fie descoperiri şi explorări,să ne ghidăm în teritorii până atunci necunoscute,să avem ce învăţa unul de la celălalt.Apropo de asta,mi-am dorit întotdeuna iubiţi mai inteligenţi,mai interesanţi-să mă provoace,să mă inspire,să mă forţeze să fiu mai bună şi mai creativă.
Mi-ar plăcea să ştie ce-mi place,să ştie ce-mi place la el,să ştie ce-mi place să i placă la mine.Nu e deloc uşor să fii iubit exact pentru ceea ce ţi-ai dori să fii iubit.
Mi-ar plăcea să ajungem la acea indestructibilă complicitate a intimităţii,formată din anumite slăbiciuni,vorbe şi gesturi,care să ne aparţină doar mie şi lui.Să existe un cod al nostru şi un spaţiu interior,unde,la nevoie să ne fie suficienţi nouă înşine,iar dacă suntem departe unul de altul,să mi lipsească în sensul unui sentiment de apartenenţă şi împlinire.
Mi-ar plăcea să nu dau jumate din cât aş primi şi nici să primesc jumătate din cât aş merita,să ne calibrăm nevoie şi posibilităţile de a împărtăşi.Să nu ne aflăm la niveluri diferite de a trăi emoţiile şi nici la grade diferite de intensitate.
Mi-ar plăcea ca pasiunea şi intimitatea să ne calibreze fiinţele,să fim două suflete comunicante,mereu în echilibru.
Mi-ar plăcea să ne convingem că ne aparţinem reciproc suficient de mult,încânt să nu ne fie frică să fim,la un anume nivel,dependenţi de celălalt.
Mi-ar plăcea,la un moment dat, să ajungem să vrem să ne multiplicăm,să avem copii în copiii noştri,să ne avem unul pe altul la vârstele la care nu ne-am cunoscut,să pornim amândoi o mică lume ruptă din rai. Şi apoi să îmbătrânim împreună,discutând şi râzând până la sfârşit…

2 comentarii

Din categoria Ganduri

Despre turmă,numai de rău,cu dragoste&for all the girls I loved before.

Da,e ok, „m-am obişnuit” cu pipiţele fandosite,rebelele „i don t give a fuck” şi fetele-turmă, care impresionează vulgar,grotesc,bărbaţii din jur. Sunt stupefiată încă,în ciuda acceptării realităţii cotidiene.
Şi nu,n-am nicio obiecţie pentru tatuajele din zonele intime,vocabularul de cartier,hainele „supercool” sau muzica groaznică,dată la maxim şi geamurile deschise. Fiecare are câte un caracter pe care îl hrăneşte cum şi cu ce vrea.
Ceea ce mă şochează de fapt, e interesul acesta tot mai mare pentru…vulgaritate,uşurinţă.
Şi mă enervează la maxim faptul că majoritatea tinerilor uită de cuvântul principiu şi însemnătatea lui.
Uită de respect de sine.
De lucrurile simple care contează. Şi nu mă refer la acele capricii uşor de satisfăcut. Mă refer la caracterele esenţiale personalităţii fiecăruia dintre noi.
Mă refer la faptul că o maşină scumpă şi un telefon de fiţă nu îţi dă un aer superior,mai ales când vrei cu ardoare să scoţi asta în evidenţă. Că apelativul ” fatăăăăăă!” nu atrage doar privirea tipului pe care l placi , ci şi atenţia asupra singurului neuron pe care-l deţii.
Iar faptul că te freci de tipul ăla „bun” din club,încercând să i atragi atenţia,în necunoştiinţă de cauză,n o să releve atitudinea de ” l-am cucerit prin cuvintele frumoase pe care i le-am spus la ureche şi nu prin faptul că eu mă frec ca o căţea în călduri de el”.
Sunt pro carpe diem,momente spontane şi din când in când,abaterea de la regulă. Sunt pro „trăieşte cum vrei,trăieşte frumos” , dar de asemenea sunt pro bun simţ. Sunt pro fineţe,atitudine originală,ieşire din tipar. Sunt pro „cucereşte lumea prin ceea ce eşti,nu prin ceea ce vezi la alţii”.
Ca femeie,ştiu exact ce mă impresionează la un bărbat.Ce-mi atrage atenţia. Cum m-ar cuceri.
Vreau, pentru o clipă,să mă pun în locul unui bărbat.

Dacă am avut într o viaţă anterioară o chestie diferită în pantaloni(pe care,sincer,cred că am stăpânit o cu plăcere:))-fără niciun fel de ipocrizie) şi am avut ocazia să admir multitudinea de prezenţe feminine de pretutindeni,cu siguranţă am fost atras de:
-o gleznă fină
-o piele catifelată
-un zâmbet timid
-o poziţie nestudiată,dar sălbatic de feminină a picioarelor
-un vocabular dezvoltat,decent
-umorul fin,inteligent
-mâinile îngrijite
-capabilitatea de a vorbi şi a asculta atunci când e necesar
-o privire pătrunzătoare
-un miros cald , dar incitant.
Sunt convinsă că o astfel de femeie mi-ar suci minţile,în calitate de bărbat.Şi i-aş fi cântat,convins piesa lui Tom Jones-She’s a lady

Să revenim cu picioarele pe pământ şi la statutul pe care îl deţin:))
Ideea,în mare,ar fi că o femeie (acum voi face o comparaţie „doamnă în societate,curvă în pat,excelentă în bucătărie) trebuie să ştie să jongleze. Să te descurci cu mişcările ameţitoarele ale progressive-ului, cu cele haotice ale hip-hop ului şi cu fandoarea provocatoare a tangoului.
Să nu uiţi că eşti ceea ce vrei să fii,nu ce vor alţii să facă din tine.
Să ţi păstrezi picioarele pe pământ şi capul sus.
Şi având în vedere că am citit azi o frază care mi a plăcut teribil şicare se potriveşte perfect cu ceea ce vreau să exprim,o voi adăuga aici:
Be the kind of woman that when your feet hit the floor each morning the devil says: „Oh crap,she’s up.”
Şi nu mă refer la vrăjitoarea din Oz.Mă refer la cea care îmbină utilul cu plăcutul,care ştie să schimbe grotescul în frumos şi care e mândră de faptul că E FEMEIE!!

2 comentarii

Din categoria Ganduri

Să creşti într-un blog.

Am recitit câteva posturi din 2008. Vai,câtă infantilitate! 🙂
Aici mi-am scris gândurile,temerile,bucuriile,tristeţile. Aici am crescut,aici m-am maturizat.
E frumos să te vezi evoluând. E extraordinar să ştii,să fii convins că nu stagnezi. Din toate punctele de vedere.
E interesant să treci,vizual,prin momentele pe care le-ai trăit,la un moment dat. E minunat să zâmbeşti acum,la cititrea unui post în care sufletul tău plângea. E uimitor să trăieşti. Să trăieşti cum vrei,să trăieşti frumos.

~Iti multumesc Ţie,Doamne, pentru tot ce mi-ai dat, pentru tot ce mi-ai luat si pentru tot ce mi-ai lasat!~

Un comentariu

Din categoria Ganduri