Arhive lunare: Februarie 2012

„Valoarea e cea pe care ti-o pui”. Sau ” cum iti asterni, asa dormi”.

A te vedea lumea exact cum esti. A darui lumii emotiile tale, exact asa cum sunt, in forma naturala.

Destul de greu, daca ma intrebi pe mine.

Si nu din cauza ca totul e relativ, ci din cauza ca la tv se vor promova intotdeuna lucrurile negative.

Nimeni nu-i perfect si nu caut o scuza prin afirmatia asta, doar ca asta-i realitatea. 

Totusi, in viata unui om trebuie sa mai calci si in varfurile picioarelor, nu sa dai buzna mereu. E necesar sa-ti pastrezi doza de bun-simt.

Nu caut sa impac pe nimeni si nici nu ma voi explica in vreun fel, vis-a-vis, de ceea ce va presupune acest proiect.

Sunt perfect constienta de faptul ca va trebui sa joc pana la final, indiferent cand se presupune ca va fi „finalul”. La fel de constienta si de faptul ca nu se vor da pe camera doar momentele placute.

Cu toate astea, ma simt impacata cu mine, multumita de oamenii pe care-i am alaturi.

Si de ma voi enerva (din nou) , pe viitor,  de voi ajunge (vorba lui Cioran) pe culmile disperarii, voi incerca sa-mi pastrez calmul si ma voi gandi doar la faptul ca dragii mei parinti, apropiati, ma cunosc cu bune si rele. In fond, asta-i tot ce conteaza.

Malaele spunea la un moment dat : „Nu-ti crea o imagine falsa. E incomoda, greu de intretinut si usor de depistat.”

Total de acord. Sa fii tu e mult mai usor ! 

Sa lasam mastile de carnaval acasa si sa fim ceea ce vrem sa fim, nu ceea ce vor sa faca altii din noi.

P.S: Multumesc voua, cititorilor! 🙂

9 comentarii

Februarie 23, 2012 · 10:55 am

Sunt o norocoasa!

In trecut, desi le aratam oamenilor sentimentele mele prin diverse gesturi, foarte rar le si spuneam.

Am constientizat, in ultimii 4 ani, ca e foarte important sa spui ce simti.

Acum, de cand sunt implicata in acest proiect, le simt lipsa enorm de mult celor de care sunt dependenta, intr-un fel sau altul.Imi e dor de ai mei, de prietenele mele, de discutiile interminabile.

Ii apreciez, cu fiecare zi care trece, tot mai mult.

Si cum sunt o sentimentalista incurabila, trebuia sa ma exprim si aici.

MAMA, omul care ma cunoaste cel mai bine. Femeia care m-a crescut frumos, care m-a invatat sa apreciez lucrurile bune, care m-a dozat, zilnic, cu pofta de viata si incredere.

Multumesc, mami !

TATA, omul care ma invata zilnic sa fiu puternica. Cel care mi-a oferit tot ce mi-am dorit.Barbatul cel mai important din viata mea. Ii multumesc acum si ii voi multumi mereu ca m-a tinut in frau, ca mi-a aratat ca oamenii nu sunt ce par a fi.

FRATELE meu, cel care m-a invatat sa ma apar. Inca zambesc cand imi aduc aminte de bataile din copilarie.Cel care ma trage de urechi si ma aduce cu picioarele pe pamant atunci cand ma indragostesc.Cel care m-a protejat in adolescenta si inca o face.

MIHAELA, cea care-mi stie toate bucuriile si tristetile.Prietenie de 18 ani, transformata in rudenie. Esti sora mea !

IULIA, nebunia ta ma scoate din minti. Dar ne completam perfect si te iubesc asa cum esti!

NICO,cretosenie bisonata !! Ne-am atasat intr un timp relativ scurt si s-a creat o legatura indestructibila. Ma bucur ca s-a intamplat asta.

Vreau sa-i trec in lista oamenilor cei mai dragi si pe LUCI si NELU: cea mai tare matusa si cel mai tare unchi.

Ei sunt oamenii pe care-i am alaturi si pe care stiu ca-i voi avea , indiferent de cursul vietii.

La final, vreau sa-i multumesc Domnului pentru tot ce mi-a dat, tot ce mi-a luat si tot ce mi-a ramas. Pentru ca doar EL stie ce se va intampla.

Gata! Stergem lacrima din coltul obrazului stang , ne punem un zambet pe fata si ne intoarcem la ale noastre!

Si da, sunt o norocoasa!.

Scrie un comentariu

Din categoria Ganduri

Scrisoare.

Draga mea,

…Faptul ca m-am decis sa-ti las gandurile mele aici, in vazul lumii, ma face sa ma simt(nu stiu de ce) ca in secolul XVII, cand oamenii isi scriau scrisori cu pana imbibata in cerneala.
Asta va fi o scrisoare in dulcele stil clasic, din suflet, dar adaptata la tehnologia secolului XXI.
Imi pare bine ca te-am cunoscut!
Imi pare bine ca mi-ai fost alaturi, zi si noapte, o perioada relativ scurta cantitativ, dar lunga , calitativ.
Esti un om frumos!
Esti una din marile intalniri din viata mea, pe care o voi cultiva cum stiu eu mai bine!
Abia astept sa vin la Cluj, sa-ti cunosc familia si sa petrecem iara, zi si noapte.
Stim amandoua ca ceea ce trebuie sa se intample, se va intampla la un moment dat.
De asemenea, cunoastem foarte bine faptul ca Dumnezeu ne este alaturi si are grija sa ne indrume catre ceea ce avem nevoie!
Te-am luat de mana cu sufletul si voi continua sa te imbratisez cu inima!
Sunt constienta de faptul ca ne vom continua interesantele discutii prin telefon, sau alte cai.
Cu toate astea, am vrut ca acest moment sa ramana aici, in locul in care eu imi exprim ideile si gandurile despre viata!
Mi-a placut intotdeuna sa-mi reamintesc cu drag, prin scrierile mele , de oamenii care si-au pus amprenta asupra mea si viceversa.

Mi-a placut intotdeuna sa adopt o atitudine clasica,simpla,sincera, fata de cei pe care-i numesc „oameni frumosi”.
Mi-esti draga !
Pana in momentul in care vom savuta soanca si discutiile siropoase ( de numa-numa) in Campia, ne vom bucura recitind randurile astea!
P.S: Promit sa am grija de Mia !

Cu sinceritate,
Geo!

Un comentariu

Din categoria Ganduri

Despre oameni frumosi,numai de bine !

Vorbeam la un moment dat despre oamenii care ti schimba viata. Despre marile intalniri de care un om are parte in viata asta. Si spuneam ca sunt oameni de miliarde si miliarde de oameni.Sustin inca ideea asta.

Lucrurile inca functioneaza. Exista(inca) oameni cu care poti discuta despre cultura si despre arta. Poti (inca) sa ti impartasesti ideile referitoare la evenimentele importante din istorie sau la parerile si spetele filosofilor/psihologilor! La dracu,cat imi place sa intalnesc oameni frumosi,oameni calitativi si nu cantitativi.

Cat imi place sa vad ca oamenii (inca) citesc ,se documenteaza,vor sa stie de ce,cand,unde.

Dupa ce i-am citit „omul frumos” a lui Puric,m am insetat zilnic,in descoperirea lor. Setea mi-a fost potolita rar si uneori superficial.

La un moment dat imi spunea o colega(lebado,te pup),ca frunzele cad toamna nu pentru ca vor,ci pentru ca necesita o schimbare..

Concluzionand,tot ce se petrece,se petrece cu un anumit scop.Schimbare.

Avem nevoie doar de o anumita perioada de timp ,in care sa intalnim oamenii pe care era necesar sa i intalnim.Apoi,dupa povete si sfaturi,dupa ce am invatat ceea ce trebuia,o luam de la capat . In viata asta o sa traim exact ceea ce ne e dat sa traim,la momentul oportun.

Cred cu tarie ca toti avem un curs,un destin pe care l vom indeplini la un moment dat,indiferent daca ne abatem de la drum.

Dorintele,idealurile raman aceleasi.

Si cand intalnesti oameni frumosi,sentimentul e inaltator.

Nichita spunea candva: „Despre poeti,numai de bine!”

Eu o sa spun: „Despre oameni frumosi,numai de bine ! „

Un comentariu

Din categoria Ganduri