Arhive lunare: Aprilie 2012

Inspired by D.P. My „one man” soul-hero!:)

Partea 1: descrierea.

Ce ciudate, in fond, sunt si amintirile ! Si ce pretentioase! Caci nu tot ce ai trait are dreptul sa ajunga o amintire. Si, mai ales, nu tu iti amintesti! Sau poti s-o faci cu riscul unui desert sentimental, asa cum ai face un inventare al lucrurilor intamplate.

Dar, paradoxal, amintirea isi aduce aminte de tine!

Exista, evident, si amintiri urate pe care tu nu poti sa le uiti, dar nu ele iti creeaza zborul sufletului catre un nemarginit al fiintei. Din contra, ti-l inhiba! Te leaga de pamant ! Eu vorbesc de acele amintiri care vin pe ascuns in inima ta si te-mbratiseaza la pieptul lor, spunand prezentului ca nu este singur pe pamant.

Ce au oare anumite amintiri in ele ca nu pot fi uitate? Pesemne ca sunt niste bucati de sufle ce te-nsotesc mereu!

Cat de mult s-a inselat Darwin, cu selectia lui naturala? Nu rezista cine este mai puternic, ci cel care este mai fara suflet. Pesemne ca el a gandit strict biologic, dar omul este ceva in plus. Si totusi…frumosul, blandetea, se frang, ele nu participa la concursul nebun al speciei! Cine isi pune tot sufletul in victorii trecatoare risca sa piara o data cu ele. Dar cel ce se-nchina in fata demnitatii devine si el demn. Pacat!

Shiller spunea ca sufletul frumos nu stie ca este frumos si nici nu-i trece prin cap sa faca altceva decat ceea ce face, adica sa faca vreodata un lucru urat. Sufletul frumos, subliniaza Shiller, nu este ucenicul moralei, ci o inmugurire organica a „naturii sensibile”. Aceasta natura sensibila in care dainuie substanta sufletului frumos nu se manifesta preintr-un set de gesturi frumoase ci prin totul fiintei. Cu alte cuvinte, un suflet frumos in viata lui nu se odihneste niciodata in urat, ci vesnic se misca in natura lui superioara.

„Un suflet frumos nu are alt merit decat acela ca exista. Cu o usurinta de parca ar lucra instinctul pentru el, sufletul implineste cele mai grele datorii ale umanitatii, chiar sacrificiul cel mai eroic pe care-l smulge instinctului naturii pare ca o actiune voluntara a acestui instinct”.

Sufletul frumos n-are datorii de indeplinit ci un alt aer pe care-l respira.

Partea 2: Final. Concluzie.

Sa faci dintr-un cunoscut un necunoscut iar apoi din acest necunoscut misterios un nimeni.

Lumea libera din mica mea familie se potriveste atat de putin cu acea lume din afara in care sunt oarecum obligata sa traiesc.

Exista oameni care-ti uratesc viata si oameni care ti-o infrumuseteaza. Mama face parte, cu siguranta, din categoria aceasta din urma. Dimpreuna cu tata, parca mi-a lasat cel mai frumos dar: libertatea. Si peste ea, parca bucuria de a fi liber. Iar acestor brutalitati menite sa-ti ingenuncheze viata stiu ca tata le raspunde cu seninatatea unui om crescut in alta lume, dar mama le reteza fulgerator cu un palos de demnitate feminina, rar intalnita.

2 comentarii

Din categoria Ganduri