Arhive lunare: Mai 2012

Si nu tristete. Doar doruri! :)

< Lumea este cenusa. Sufl-o si risipeste-o!>
Azi se implinesc 5 ani de cand cel care a nascut in mine sentimentul iubirii adolescentine a murit. Ce ciudat! Sa folosesti „a nascut” si „a murit” in aceeasi fraza.
Nu l-am uitat si nu l voi uita niciodata. Din cand in cand, zambetul lui imi da putere sa merg mai departe.
Viata te duce uneori spre cele mai inalte idealuri si alteori te coboara in cele mai ascunse trairi.
Si nu, nu-i vorba de tristete. Doar de dor.

Am trait atat de intens ultimii ani! M-am bucurat de fiecare clipa, in felul meu. Am iubit in felul meu.
Am plans, am ras, am alergat catre necunoscut si m-am abandonat in momente in care nu ma uitam nici la ceas, nici la soare, nici la luna.
Esti ceea ce gandesti, ceea ce faci, ceea ce spui.Cliseu sau nu, un adevar general valabil.
Spuneam ca oamenii vin si pleaca. Cei care raman, indiferent de factori, sunt cei care au avut,au si vor avea, un colt din sufletul tau.
Am invatat multe dupa despartirea aparent trupeasca de A. Am invatat sa fiu demna, dar sa nu uit de cei de langa mine.
Sa raman eu, sa i apreciez pe oamenii care la randul lor ma apreciaza, sa-i iubesc si sa mai ales, sa-i las sa stie asta.
Pentru ca…Iubirea nu inseamna sa-ti lasi sufletul sa fie un teren de joaca pentru nebuni, ci un ring de dans unde nu ai voie sa te opresti, unde trebuie sa rezisti pana la capat indiferent de muzica pe care o auzi, indiferent ca iti place sau ca nu iti place, ca ai obosit, ca iti este frica…
In infinit nu exista popas. Daca ai obosit, iti tragi rasuflarea din mers.

Si pentru ca, repet, nu exista nicio urma de tristete in postul asta, this is how the life goes on:

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Ganduri

Unghi de privire

Imagine

Tu nu

ma vezi

desi eu

stralucind

luminat de soare

-ca geamurile lipsite de viata ale unui vitraliu-,

dansez

in culori vii

in fata ta

pe peretele alb.

Tu nu ma

poti

nici gusta

nici mirosi.

Tu nu ma auzi

desi muzica divina

acompaniaza infernal de tare

miscarile mele ametitoare.

Cu siguranta

nu vei indrazni

sa intinzi

mainile

cautand atingerea.

Cine e mort?

Tu sau eu?

(Christel Ungar)

Scrie un comentariu

Din categoria Ganduri

Experienta „Burlacul”.Impresii,ganduri,concluzii.

Balasescu, „Gheghe”, Mihnea, Lupu, Cristi, Covrig, Emilia, Bianca, Monica, Miky, Vlad, Georgescu, Baloo, Nhung, George, Flo, Catalin, Pisco. Ei sunt oamenii din spatele camerelor.

De ce am inceput cu ei? Pentru ca datorita lor voi puteti vizualiza toate momentele din show.

Am cunoscut oameni frumosi si mai putin frumosi. Am ras, am plans, am trait fiecare moment, in complexitatea-mi caracteristica, fiindu-mi indiferent de ceea ce urma sa se intample.

Nu am dat curs discutiilor, pentru ca gradul meu de maturitate si inteligenta, era direct proportional cu prostia si limitarea unora. Nu vreau sa jignesc pe nimeni, n-am avut niciodata intentia asta. Doar ca asta e durul adevar si pura realitate.

M-am integrat, m-am adaptat, dar nu am putut sa ma limitez! Pentru ca nu sunt omul care sa se limiteze in gandire. Eu, in esenta, sunt un explorator. O femeie care nu ezista cand vine vorba de arta si care pleaca in momentul in care simte mirosul prostiei.

Am vizitat locuri frumoase, cu un istoric interesant, privind , uneori, deziderat, la peisajul si oamenii din jur.

Am ramas cu amintiri pe care nu le poate sterge nimeni, cu gustul dulce al lucrurilor simple , cu discutiile interesante pe care le-am purtat cu oamenii care vad dincolo de ambalaj, aparente si incertitudini.

Am zambit la critica unora si m-am luminat in clipa in care am vazut ca lumea ma citeste si ma apreciaza.

Am repetat in nenumarate randuri ca oamenii remarcabili nu cauta sa se remarce si tocmai din acest motiv prefer sa-mi pastrez alaturi oameni cu care ma identific.
Am lasat ca cei de acasa sa-mi observe gesturile si personalitatea si nu am cautat sa ies in evidenta prin lucruri care nu ma caracterizeaza.
Nici acum, la final, n-o sa fac vreo remarca referitoare la comentariile fetelor. Ele vor continua sa se hraneasca mintal, spiritual, cu ce doresc. La fel cum voi face si eu si cum fac toti oamenii:)
In mare, experienta a fost benefica.
Nu regret absolut nimic.
Le multumesc celor din productie pentru faptul ca mi-au respectat rugamintea de a-l auzi pe Frank, cantandu-mi piesa mea favorita „my way”.
Yes, I did it my way !
Cheers, my dear ones !

9 comentarii

Din categoria Ganduri