Arhive lunare: Septembrie 2014

Protejat: Capitolul II- numar singular, gen feminin- fragment

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:

Anunțuri

Introdu parola pentru a vizualiza comentariile.

Din categoria Ganduri

Și tu. Și ea. Și el. Și eu. Și noi. Și voi.:)

Și am scris… Am scris în serile cu luna plina și aroma de vin, plina de sentimente care mi inundau mintea și trupul concomitent. Am scris despre tine, despre mine, despre noi, despre iubirea și dorința pe care oamenii le au trezit în mine. Despre lacrimi și zâmbete, despre tot ce m a fericit și despre tot ce m a întristat. Despre situații de căcat și despre minunăția vieții, a faptului ca sunt și ca trăiesc fix ce vreau și când vreau. Am căutat inspirația în  nopțile  pierdute în așternuturi albe și am scris despre  capcana dintre un perete alb și căldura unui corp.  Despre dorințe murdare și despre ce faci și tu și el și ea și despre Cum judeci apoi ce fac eu, deși diferența dintre ce am făcut toți nu exista. E nula. 0 barat.
Am scris noaptea, am scris ziua. Și s au adunat mii de gânduri așternute pe hartie, într un haos ordonat. Și încă mai experimentez și încă mai scriu.
Nu știu dacă o sa mă opresc,dar știu ca la un moment dat, voi publica toată nebunia asta care iese din mine.

Pana atunci, aștern fragmente.

Fragment:

Totul e dragoste. Totul e frică.
Ii alergau prin minte ganduri care o sufocau, necontrolat; ce usor ar fi fost daca gandurile se puteau scrie singure, în fuga lor către necunoscut!
Prefera să le șteargă, dar erau atât de adânc impregnate, încât nici buretele sufletului nu mai putea să facă față.  Tabla minții era mazgalita cu prea multa cretă de ganduri, scrise apăsat, bolduit, în infinitatea creației prăfuite de întrebari fără răspuns.
Era o luptă continua intre cine a fost și cine este, intre ce a trăit și ce trăiește, în încercarea de a-l șterge pe „atunci”, în favoarea lui „acum”.
Destinații străine, soarele ce-i colora pielea, cerul senin, trupuri noi si vechi, lacrimi uscate pe chipul de copil îmbibat în zâmbet, tutun și piesele unui puzzle care refuzau sa fie împreunate.
Durerea pe care o credea uitată revenea, din când în când, doar pentru că ea își dorea sa o mai simtă, să se simtă Încă vie, pentru ca doar prin durere descoperea cine e.
Când se detașa de durere, nu mai putea să și așeze fiecare pată de sânge si gol din suflet pe hârtia pe care o vor citi alții, după mult timp. Hârtie îngălbenita de lacrimi, de tot ce a fost spus și urma sa se spună, de timpul care de fapt nu era timp și de realitatea care de fapt nu era realitate, pentru că ea își construia fragmente ilare.
Definiții „noi”, idei și explicații pe care le știa, dar pe care le uitase, agățată într-un frament printr-o liana a fricii,  plină de mânie, o liana udată de lacrimi si unsa cu dor. Aluneca de fiecare dată când încerca să se agate de ea. O usturau mâinile, deși unsoarea dorului îi hranea fiecare particulă a egoului ei dublu.
Rănile și le făcea singură, conștientă fiind din nou și din nou, că prin durere se regăsește. Intr o zi de ianuarie a deschis ochii si a Lasat sa pătrundă în ea lumina. Nu s-a mai împotrivit, n a mai refuzat orgolioasa,  ca o copilă căreia i-a fost interzisă întâlnirea amoroasă de către tatăl doritor de protecție.
Și-a șters murdăria din suflet, și-a curățat rănile ca o pisică lauza.
Doar experiența a ceea ce ai Îți deschide ochii către ce ai avut și te face să-i închizi la ceea ce vei avea.
Larvele trecutului îndepărtat, cărora le-a așteptat cuminte transformarea în fluturii trecutului apropiat, au murit.
Și nu, nu era ciudat deloc, știa că fluturii traiesc doar o zi, doar acum, iar asta era momentul în care a conștientizat că timpul nu exista.
Există doar experiențe și un singur moment: acum.                                 
Iar acum se dezbracă de tot ceea ce a trăit și îmbracă ceea ce trăiește,se acoperă cu un voal diafan al momentului , pentru că alege să trăiască Transparent.
Trage un fum din tigara și privește pe fereastră în timp ce muzica sufletului îi dicteaza repetitiv și necontrolat și scrie bolduit: ești creatoarea propriului tău dezastru si propriei tale victorii.
Stinge țigara și inchide ochii, lăsând lumina din ea să parcurgă infinitul într-o milisecunda umană.
Arma albă, ruginită, s a evaporat.
20.01.2014

2 comentarii

Din categoria Ganduri