Prietenul meu, golanul. Cu clasa, nu oricum!:))

http://www.beautytips.ro/caut-golan-cu-clasa/
Dacă nu citești, nu o sa înțelegi textul de mai jos.
Ei bine, aceasta cautare e virala pe Facebook. Toate muierile asta caută.
Si tu cauți golan cu clasa?
Hai sa ți fac cunoștință cu un prieten de al meu. Golan. Cu clasa.

   De curand, intamplator, am avut norocul sa dau cu ochii peste cel mai bine scris si asezat, extrem de pertinent minidocumentar femeiesc despre femei si despre… golanii cu clasa, adica niste barbati mai speciali, ideali, cica.
   Ceea ce voi scrie in continuare, un fel de drept la replica al golanilor mentionati in descriere, nu va fi nici o critica dar nici o oda la parerea domnisoarei. Mici adaugiri necunoscute fiintelor lipsite de penis. De preferat, la figurat.
    Desi incantat la sfarsit, n-am putut sa nu raman cu un gand dubios dupa ce am citit. Scrierea, pe care va rog s-o cititi in prealabil ca sa aiba sens ce screm eu aici, suna ca un mars triumfal, plin de lauri si merite deprinse cu sudoare si ani de experiente felurite. E bine stiut ca, in societatea noastra, inca de la Creare, femeia experimentata-n masculi (ma rog, ei in ea) poarta o pecete grea si diferita decat a barbatilor satui de femei, pecete ce, la ei, seamana mai mult cu o medalie. Nu dezvoltam asta acum, e un subiect vast, poate pe viitor.
    Ce-am observat este ca, daca experienta si cunostintele vaste in materie ale unei femei golane sunt transpuse in scris, autoarea iese din lumina dubioasa in care ar aparea in real life si devine un fel de ultra mentor supraapreciat. Minunat, zic. Mi-e teama ca efectul invers de dupa o asa scriere se va pastra si la mascul. Desi vazut in societate precum un medaliat la un cvasiconcurs de cuceriri, golanul cu clasa isi va pierde din stralucire cand va incepe sa insire si el povete sau crezuri echivalente pentru doamne, domnisoare. Sper sa nu fie asa. In orice caz, o sa zic in avans ca toate presupunerile, sfaturile si ideile total justificate, simtite si testate pe care le voi include in randurile ce urmeaza, le stiu de la un prieten foarte bun, un golan cu clasa, cu prima clasa.
   Astea fiind zise, reluand laudele catre autoarea textului original, sa purcedem cu adaugirile. Si sa deducem, pe parcurs, si niste doleante ale preabunului golan de rang inalt.
   In primul si in primul rand, golanul cu clasa nu are si nu va avea niciodata o singura femeie. Dar niciodata! De aia a ajuns cu clasa, exersand, invatand, asimiland, creandu-si un obicei. Si, obiceiurile vechi…
   Nu se naste cunoscator precum o gazela care poate sa mearga la cateva minute de la nastere si care nu ia lectii de imperechere de la prieteni sau de pe net. Oricum gazelele nu au net. Cred ca nici prieteni.
   Nu exista un manual pentru a ajunge golan cu clasa. Si chiar daca exista e inutil in fata practicii.
   In caz ca inca ti-l mai doresti, pe el, pe golanul cu clasa, din postura de principala, una din principale, secundara sau de pe orice pozitie, sa stii ca nu e numai vina lui ca a ajuns asa. Doar cu una ca tine nu mai devenea golan cu clasa in veci, nu te mai bucurai de el cu asa nesat, oricat de ireprosabila ai fi fost sau esti tu. Din pacate, esti doar o piesa a masinariei ce ia nastere, creste, se face mare, cat mai mare. Stie ca marimea conteaza! Si, gandeste-te, urmatoarea il va avea updatat. Iti va asimila reactiile, obiceiurile, pornirile tale speciale si le va utiliza cu succes la o alta doamna ca tine. C-asa e, femei minunate sunt cu mult mai multe decat barbati, are de unde alege. Si, ce ii e si mai usor e ca femeile sunt foarte asemanatoare intre ele. Suna rau dar e in sensul bun. 🙂 Genetic, majoritatea au aceeasi toleranta la romantism, la salbaticie, sadism, libertinaj, iubire, amor. Doar dozajul difera si e si cel mai important!
   Si cum gasesti dozajul perfect pentru fiecare in parte? Eeei bine, aici intervine practica. Un golan cu clasa invata constant si necontenit toate reactiile si trasaturile voastre, felul de a fi si de a nu fi. Toate acestea anunta dozajul potrivit fiecareia dintre voi. Apoi, cand le va regasi ulterior la alta, le va actiona instinctiv. Cu un alt dozaj, desigur.
   Dar, nu-i nimic, va veti bucura, incantate ca parca va stie de cand lumea. Ca o compatibilitate cereasca v-a strabatut pe ambii simultan ca pe nimeni altii. Sa stii ca si lui ii va placea. Mai mult sau mai putin pentru ca e vorba de tine. Mai mult sau mai mult pentru ca e vorba de el. El, atunci, invata!
   Normal ca nu intreaba daca e cel mai bun, stie! De la cea de dinaintea ta. Ea a zambit prima, a gemut inaintea ta de placere, i-a dat putere sa fie la fel cu tine. Zambeste-i si tu satisfacuta de sub cearceaf, nici nu e nevoie sa te vada. Stie ca e pregatit pentru urmatoarea.
  Nu renunta la postludiu, zice domnisoara. Mda. Pentru barbat, acest meci, al amorului (sexual) nu are prelungiri, se termina totul cand sufla fluierul. Totul! Dar golanul cu clasa stie ca barbatul e programat de la natura sa nu stea prea mult in zona de satisfactie si orgasm, mult mai putin decat femeia. Stie si ca femeia nu prea stie asta. Si, n-are rost sa intrerupa momentul pentru care a muncit din greu pentru ca stie ca tu esti inca in prelungirile prelungirilor. Asteapta gongul tau imaginar, tinandu-te schimonosit in bratele transpirate, la pieptul ce-i iese din el, desi ar vrea sa se spele, sa se stearga, sa se pise. Lasa-l sa se spele, saracul, poti geme si singurica printre matase si pufi de gasca. Nu te abandoneaza, nu il privi ca pe o plapuma! Am glumit, strange-l bine la sani, sigur e romantic si se gandeste terminat la fluturii ce-i gadila stomacul. Ca tot suntem la cele 3-4 secunde de placere ale lui. Atunci cand ii tasneste veselia, nu reusi sa i le distrugi frecandu-i madularul in diverse stiluri si miscari ce tie ti se par satisfacatoare. Lasa-l pe el sa si-o frece, fiecare mascul are ritmul sau unic si personal cand vine vorba de astfel de probleme. Tu doar priveste de foarte aproape ce se intampla. Daca o sa observi vreo diferenta, iti garantez ca o sa ramai cu gura cascata. 😛
   Un golan cu clasa nu vorbeste despre altele. :))) ok. :))) (oare de ce?) Aici, atat.
   Un golan cu clasa se spala. Aici nu contest nimic. In mod normal, ar trebui sa se spele si daca nu se vede cu o femeie. Dar sa vorbim despre locurile mai intunecate. Asta nu ar trebui sa aiba de-a face cu femeile, dar in mare parte, are. Golanul stie ca a fost pupat candva in cur de o curajoasa, spera ca si tu sa fii la fel. Ar fi batut in cap sa nu-si unga un deget cu gel de dus si sa-l vare putin mai adanc decat de obicei. Si nici nu e dureros, cica. Si mai spera ca si tu sa-ti fi varat unul inainte pentru ca o sa te pupe si el in cur sau pe langa vrand sa-ti transmita ceva.
   Si, nu in cele din urma, golanul cu clasa e gentleman. Cum sa nu fie, dupa tot ce-a facut pana acum, cum sa nu(-si) confirme statutul de barbatul vietii. Ce-ar fi barbatul ideal fara o floare-n mana? El iubeste florile, nu le vede ca pe niste femei frumoase fara glas cu care poate lasa mute femeile adevarate.
   Hai ca l-am demonizat destul pe saracul golan cu clasa. E de specificat ca nu l-am identificat cu un barbat normal, potrivit pentru fiecare femeie in parte, fara o incadrare stricta, fara sabloane marete.
Barbatul normal e natural, te descopera pas cu pas, nu te stie dinainte, se mira cand e satisfacut peste masura, te spala la dusul de dupa, la fel il speli si tu, iti aduce tigara langa pat cand vine singur de la dus in timp ce tu ai abia ai terminat singura de gemut, iti mai pune vin si te mangaie pe fund pentru ca asa ii vine lui. Ei bine, acesta, dragelor, asta e golanul de casa. Daca prietenul meu, dupa ce v-a destainuit toate astea, o sa iasa basma curata si va fi inca admirat si ridicat pe vreun piedestal, poate imi va spune cate ceva si despre o cunostinta a lui, care, cica e golan de casa.

Protejat: Capitolul II- numar singular, gen feminin- fragment

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vedea, te rog să introduci parola mai jos:

Parolă:

Și tu. Și ea. Și el. Și eu. Și noi. Și voi.:)

Și am scris… Am scris în serile cu luna plina și aroma de vin, plina de sentimente care mi inundau mintea și trupul concomitent. Am scris despre tine, despre mine, despre noi, despre iubirea și dorința pe care oamenii le au trezit în mine. Despre lacrimi și zâmbete, despre tot ce m a fericit și despre tot ce m a întristat. Despre situații de căcat și despre minunăția vieții, a faptului ca sunt și ca trăiesc fix ce vreau și când vreau. Am căutat inspirația în  nopțile  pierdute în așternuturi albe și am scris despre  capcana dintre un perete alb și căldura unui corp.  Despre dorințe murdare și despre ce faci și tu și el și ea și despre Cum judeci apoi ce fac eu, deși diferența dintre ce am făcut toți nu exista. E nula. 0 barat.
Am scris noaptea, am scris ziua. Și s au adunat mii de gânduri așternute pe hartie, într un haos ordonat. Și încă mai experimentez și încă mai scriu.
Nu știu dacă o sa mă opresc,dar știu ca la un moment dat, voi publica toată nebunia asta care iese din mine.

Pana atunci, aștern fragmente.

Fragment:

Totul e dragoste. Totul e frică.
Ii alergau prin minte ganduri care o sufocau, necontrolat; ce usor ar fi fost daca gandurile se puteau scrie singure, în fuga lor către necunoscut!
Prefera să le șteargă, dar erau atât de adânc impregnate, încât nici buretele sufletului nu mai putea să facă față.  Tabla minții era mazgalita cu prea multa cretă de ganduri, scrise apăsat, bolduit, în infinitatea creației prăfuite de întrebari fără răspuns.
Era o luptă continua intre cine a fost și cine este, intre ce a trăit și ce trăiește, în încercarea de a-l șterge pe „atunci”, în favoarea lui „acum”.
Destinații străine, soarele ce-i colora pielea, cerul senin, trupuri noi si vechi, lacrimi uscate pe chipul de copil îmbibat în zâmbet, tutun și piesele unui puzzle care refuzau sa fie împreunate.
Durerea pe care o credea uitată revenea, din când în când, doar pentru că ea își dorea sa o mai simtă, să se simtă Încă vie, pentru ca doar prin durere descoperea cine e.
Când se detașa de durere, nu mai putea să și așeze fiecare pată de sânge si gol din suflet pe hârtia pe care o vor citi alții, după mult timp. Hârtie îngălbenita de lacrimi, de tot ce a fost spus și urma sa se spună, de timpul care de fapt nu era timp și de realitatea care de fapt nu era realitate, pentru că ea își construia fragmente ilare.
Definiții „noi”, idei și explicații pe care le știa, dar pe care le uitase, agățată într-un frament printr-o liana a fricii,  plină de mânie, o liana udată de lacrimi si unsa cu dor. Aluneca de fiecare dată când încerca să se agate de ea. O usturau mâinile, deși unsoarea dorului îi hranea fiecare particulă a egoului ei dublu.
Rănile și le făcea singură, conștientă fiind din nou și din nou, că prin durere se regăsește. Intr o zi de ianuarie a deschis ochii si a Lasat sa pătrundă în ea lumina. Nu s-a mai împotrivit, n a mai refuzat orgolioasa,  ca o copilă căreia i-a fost interzisă întâlnirea amoroasă de către tatăl doritor de protecție.
Și-a șters murdăria din suflet, și-a curățat rănile ca o pisică lauza.
Doar experiența a ceea ce ai Îți deschide ochii către ce ai avut și te face să-i închizi la ceea ce vei avea.
Larvele trecutului îndepărtat, cărora le-a așteptat cuminte transformarea în fluturii trecutului apropiat, au murit.
Și nu, nu era ciudat deloc, știa că fluturii traiesc doar o zi, doar acum, iar asta era momentul în care a conștientizat că timpul nu exista.
Există doar experiențe și un singur moment: acum.                                 
Iar acum se dezbracă de tot ceea ce a trăit și îmbracă ceea ce trăiește,se acoperă cu un voal diafan al momentului , pentru că alege să trăiască Transparent.
Trage un fum din tigara și privește pe fereastră în timp ce muzica sufletului îi dicteaza repetitiv și necontrolat și scrie bolduit: ești creatoarea propriului tău dezastru si propriei tale victorii.
Stinge țigara și inchide ochii, lăsând lumina din ea să parcurgă infinitul într-o milisecunda umană.
Arma albă, ruginită, s a evaporat.
20.01.2014

În eternitate nu exista timp!

Ne imaginam ca avem timp pentru toate. Preferam sa credem ca timpul exista, când el de fapt este Inexistent.
În eternitate nu exista timp. N o sa spui ca nu ai timp și nici n o sa cauți motive banale pentru a evita comentariile sau oamenii.
Rămânem conectați.
Zâmbesc.
Paradox.
Vorbele sunt de prisos.
Multe resturi, multe cruci.
Nimeni nu este trist aici. De fapt, nimeni nu mai este aici. Și au lăsat vesmintele pământești, trupurile cu care au descoperit lumescul și plutesc în libertate și dragoste.
Când nu mai poți pronunța cuvintele, le scrii. Sau plângi.
Eu scriu.
Privesc în neant și….
În loc sa plâng , mulțumesc ca am cunoscut și că datorită unora am devenit ceea ce sunt.
Ramai cu bine, in lumina,suflet drag!

Și-am zâmbit. Și-am bucurat.

Şi-am văzut iubirea din ochii mei.
Şi-am zâmbit. Şi-am bucurat.
Apoi am văzut speranţa din ochii voştri,
Şi v-am iubit şi vă ador.
Şi-am râs când unii mi-au spus ca singurătatea este o târfă. I-am privit îndelung şi le-am răspuns că este o târfa de lux: Nu oricine şi-o permite, dar atunci când o au, descoperă lucruri pe care nu le ştiau despre ei.
Am zburat către necunoscut ca un Icar mai tânăr , iar soarele mi-a ars aripile. Şi-am căzut, asemenea lui.
Şi m-am lăsat purtată de valuri mari, şi am învăţat să înot.
M-am răsfăţat în ape dulci şi m-am aventurat în mari întinderi sărate.
Şi-am zâmbit. Şi-am bucurat.
Şi Dedal mi-a sculptat sufletul frumos şi l-a udat cu dragoste.
Si soţia lui, minunata mea mamă, m-a îmbrăcat în speranţă şi mi-a parfumat chipul cu zâmbet.
Şi mi-am mutat trupul.
Şi trupul a ieşit din pământ, ca un ghiocel după o iarnă lungă şi grea: gingaş, verde crud, cu aromă de primăvară.
Şi trăiesc “clipe suspendate de frumuseţe care opresc vremea-n loc” (şi mi-e dor de Dor(a) fără saţiu )
Şi zâmbesc. Şi bucur.
Şi iubesc în continuare ploile Blandianei , în luna lui Marte a Nichitei.
Şi privesc răsaritul în fiecare dimineaţă, cu aroma de cafea şi voce de Pintea.
Orbital.Aripa stânga.
Orbital. Aripa dreaptă.
Si Fernando Pessoa.
Luna plină si linişte.
Sentiment inextingibil, indelebil.
Eu.
Suflet,
Dragoste
Sunt.

Vedere panoramică. Etaj 3, răsărit.

Sferă duală. Metamorfoză târzie. Membrană, citoplasmă, nucleu.
Forme descifrabile şi trupuri inconştiente.
Subiecte care se tot repetă. Lehamite. Dezgust.
Oameni care nu se plictisesc să joace la nesfârşit acelaşi rol.
Ego hrănit cu aparenţe şi bârfe.
Cei fără de care DA şi cei fără de care NU.
Libertate în captivitate şi viaţă fără de moarte.
Antiteze, dor, dragoste, sudoare, zâmbete, singurătăţi, împliniri.
Iubire de sine şi iubire de aproape.
Minţire de sine.
Eu sunt. Linişte şi pace.
Fractură de gânduri şi eliberare.
Echimoza a dispărut. Ah! Zâmbet până la urechi şi un pahar cu vin.
Nişte cărţi şi nişte hârtii.
Mâinile mele tastând şi aromă de pomi înfloriţi.
Suflete în mişcare, destine evoluând.
„Un pământ nou” şi Tolle.
Despre ego şi nu numai.
Fraze scurte şi nişte versuri care mă urmăresc obsesiv, în ritm de Tudor.
Plăcere.
Albul – puritate,
Negrul- corupţie
Între.
„Au înnebunit salcâmii…şi tu vrei să fiu cuminte?”

Femeile au nevoie de protectie, tandrete si…

Recomandare-continut explicit. Celor pudibonzi si pretisoi le recomand in lectura inlocuirea cuvantului „pula” prin cuvantul „floare”. Sensul va ramane neschimbat. Va multumesc.Nu voi tolera comentarii cu acelasi continut. Decenta, va rog…

Femeile au nevoie de protectie, tandrete si pula. Barbatii stiu asta, dar sunt convinsi ca pula le poate inlocui pe primele doua. Ei nu stiu ca pula este in multe cazuri [rimul lucru de care femeia s-ar dispensa in cautarea fericirii. Barbatii uita mereu de tandrete si protectie. Uita pentru ca sunt suficienti, invingatori, virili si lipsiti de nuante. Pana si orgasmul e lipsit de nuante la barbati. Nici macar nu-l putem mima.

Astfel ca prima intrebare care-i vine in minte barbatului inselat este: o fi mai bun la pat decat mine? Apoi, invariabil: are pula mai mare?

Nici prin cap nu-i trece barbatului suficient, invingator si viril ca adversarul care tocmai i-a luat urma prin asternuturile iubitei a avut mai mult timp, a pus intrebari nerostite de mult, a mangaiat, a avut rabdare si aascultat atent, cu blandete in priviri. Ce are cheliosul ala in plus fata de mine? Ala e barbat? Ce dracu’ are ala in plus? O pula mai mare? Nu, frate, are mai multi bani! vine invariabil eternul raspuns. Asa e, de multe ori ziceam si noi. Dar nu despre acele femei si acei barbati vorbim.

Nimanui nu-i trece prin cap ca barbatul cu chelie intelege sa pretuiasca femeia de langa el cu disperarea celui care poate pierde ultimul tren. Trecut prin multe, cu cicatrice in suflet si dezavantajat fizic, trecut de prima tinerete, el stie ca unica sansa este sa mangaie, sa asculte, sa inteleaga, sa fie atent, sa deschida usa inainte ca ea sa sune. Si mangaie, asculta, intelege. Desavarseste un ritual al gesturilor care conteaza, este mereu prezent, gata oricand sa intinda un brat nu foarte puternic, dar mereu oportun. Mai presus de orice, nu cere nimic in schimb, cel putin nu in mod evident, pentru ca, sa nu uitam, si el e barbat, vanator experimentat.

Cu lacrimi in ochi, varsate pe ascuns in timp ce masina ruleaza monoton si ea priveste absent peisajul de pe scaunul din dreapta, femeia va decide sa renunte la pula care ii da fiori de multe ori pe saptamana-nu e de ajuns. El, tanar carierist si stresat, conduce si nu intelege ce dracu’ ar mai trebui sa faca pentru linistea cuplului. Ca doar depune toate eforturile. Trage masina pe dreapta si se usureaza in plin camp. Se urca inapoi fara sa si aduca aminte ca ea l a rugat sa i aduca puloverul din portbagaj. Vor ajunge in curand la munte.

Undeva in acelasi hotel se vor intalni cu un barbat jovial, trecut de prima tinerete, dar cu zambet irezistibil si povesti fantastice. Femeile au nevoie de protectie si tandrete. Femeile renunta cel mai usor la pula. Barbatii renunta la tandrete si protectie. Acest razboi surd al neintelegerii va da nastere profitorilor. Cine sunt ei? Pe termen scurt, amantii. Pe termen lung, cei intelepti si rabdatori. Pe drumul de intoarcere el este bucuros ca este usurat ca ea si a revenit. E vorbareata si nu mai priveste absenta pe geam. Si zambeste ca in prima zi. E prea neatent ca sa realizeze inceputul sfarsitului. Pe terasa hotelului, barbatul jovial, trecut de prima tinerete, savureaza un coniac….pe buza paharului este zahar…

Tudor Chirila

Se notează și se abordează!

O reflexie pe un perete. Umbre in miscare.
Statea culcata pe spate, iar privirea incetosata o amuza, in timp ce pe fundal se auzeau rasetele infantile ale prietenelor ei.
Un pat deloc strain, o casa in care petrecuse ani la rand.
Se pusese praful pe televizor iar dressingul era gol.
Firimituri de clipe, ii alergau prin mintea afumata de tot ce traise până acum.
Usa de la balcon era intre deschisă, iar aerul rece pătrundea cu putere în camera luminata de veioza de lângă ușă.
Paharul de vin de pe masa era gol.
Se ridica cu greu si scoate din geanta bilețelul pe care l primse la restaurant.
Își amintește zâmbind de privirea bărbatului care îi atrase atenția, în ciuda discutiilor amuzante și interesante de la masă.
Citește încă o dată biletul, salvează numarul de telefon,  își mai toarna un pahar de vin si tastează un ” poate” timid.
Răspunsul n a întârziat să apară.        
Ochii nu mai raspundeau la semnalele pe care creierul i le transmitea.  Adoarme instant, iar subconstientul o duce într o lume în care a mai fost.
Sufletul se desprinde de trupul obosit și înecat de alcool și pleacă să și amintească cine este.              
Se întoarce în copilaria trupului prezent,  zâmbește în fața mamei si adulmeca dragostea maternă.
Într o fracțiune de secunda ajunge într o altă clipă „acum”, pe care mintea o percepe într un „va fi” .
Nisipul din clepsidră se scurgea mental, iluzoriu, sub forma unor momente pe care le mai trăise candva, undeva, cumva.
Energie vie, infinită.
Deschide ochii si un zâmbet îi colorează fata.
Se întoarce pe-o parte, închide telefonul care vibra continuu, spune cu putere si convingere: multumesc! si pleacă iar.
In zorii zilei, își prepară cafeaua și scrie in gând: suntem prea mici în exterior și prea mari în interior. Dacă te ai săturat de demoni, ai trecut degeaba p aici!

Mosul iti aduce ganduri!

M am iertat. Te iert. Te am iertat! Am cautat fericirea prin tine, când ea era în mine tot timpul!
Acum am înțeles! Nimeni nu schimba pe nimeni! Este doar o chestiune de timp, pana când mintea si sufletul tau vor parcurge pasii necesari catre cine ești,ce vrei, către maturitatea emoționala pe care ti o doresti.
Am cautat dupa, la fel ca tine, sa mi distrag atenția cu oameni care nu ma reprezentau.
Mi am dat seama ca totul sta in mine: depinde doar d mine, nu de altcineva!
Un alt el, o sa alta ea, este doar o pastila de moment care creeaza un efect placebo.
Descopera te pe tine, afla cine ești, ce dorești, ce iubești!!!
Nu dintr o data! In timp!!
Nu te amăgi! Nu te minți!
Am conștientizat ca eu voiam sa contribui cumva la evolutia ta! Ce gand naiv! Nimeni nu poate contribui! Esti ceea ce gandesti și ce vrei sa fii! Eu vreau sa fiu fericita! Sunt! Am o liniste aparte acum! Sunt atat de multumita de mine si de ceea ce am devenit! Iti multumesc! Iti multumesc pt clipele frumoase in care m am regăsit!
Fii fericit si… descopera te! E minunat sa stii cine esti!

Întâlnire de gradul….nostru!

Metamorfoza. Simbioza. Liniște. Vârtej. Galop. Cunoaștere. Profunzime. Focus. Energie. Mimica. Detalii. Gânduri. Tu, Georgiana. Dorința. Vreau. Când. Acum. Cine e ideal? Ce? Cum? Când? Nu exista! Energie. Iar. Entitate. Libertate. Moment. Frica. Vise. Frica. Cuvinte. Orgoliu. Liniște. Pace. Eliberare. Inspirație. Eu. Zâmbet. Plecat. Departe.
Multumesc, Maria!
P.s: am văzut carul mare….in felul meu. Propriu. Figurat.Ciudat, parca răstoarnă buturuga mica! Of, mai am de lucrat! Ego dublu!

Noapte buna!